Un raport anual recent al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din cadrul Consiliului Europei, publicat miercuri, 15 aprilie 2026, trage un semnal de alarmă serios cu privire la o regresie îngrijorătoare în tratamentul persoanelor private de libertate pe întregul continent. Documentul subliniază că, în ciuda progreselor înregistrate în anii precedenți, abuzurile reapar, închisorile devin din nou supraaglomerate, iar mecanismele de control își pierd eficiența, o situație cu implicații profunde și pentru România.
Potrivit analizei CPT pe anul 2025, Europa se confruntă cu probleme persistente și chiar înrăutățite, de la violența poliției și condițiile din închisori, până la tratamentul migranților și al pacienților din spitalele de psihiatrie. Această radiografie sumbră relevă o erodare a standardelor de protecție a drepturilor fundamentale, avertizând că multe dintre practicile considerate în scădere până recent au început să reapară cu o intensitate alarmantă.
Regresul Dureros și Impunitatea Persistență
Cea mai gravă constatare a raportului este reapariția relelor tratamente în locuri unde se înregistrase un progres real în combaterea acestora. Președintele CPT, Alan Mitchell, avertizează că „au reaparut semne îngrijorătoare, întrucât relele tratamente au început să reapară în locuri unde se înregistrase un progres real în combaterea acestora”. Acest fenomen este cu atât mai alarmant cu cât el indică o inversare a tendințelor pozitive și o slăbire a angajamentului pentru respectarea drepturilor omului.
Raportul subliniază, de asemenea, că eficiența anumitor mecanisme de control a scăzut, iar „un sentiment de impunitate pentru acțiunile abuzive persistă” în mai multe state. Această impunitate contribuie la perpetuarea violenței și a tratamentelor inumane, transformând sistemele de detenție în medii propice pentru încălcări grave ale drepturilor. Relele tratamente apar predominant în momentul detenției și în timpul interogatoriilor informale, iar lipsa sancțiunilor pentru aceste fapte rămâne o problemă majoră. CPT insistă asupra necesității unor mecanisme de responsabilitate eficiente, inclusiv identificarea vizibilă a agenților și utilizarea camerelor video, pentru a combate această realitate.
Supraaglomerarea Închisorilor și Vulnerabilitățile Sistemului
O altă preocupare majoră exprimată de raport este creșterea constantă a populației carcerale după pandemia de Covid-19. CPT avertizează că „închisorile supraaglomerate riscă să devină norma în mai multe sisteme penitenciare europene”. Consecințele acestei supraaglomerări sunt multiple și grave: subminează funcționarea închisorilor, expune deținuții la tratamente inumane și degradante, favorizează violența și tensiunile, și afectează sănătatea mentală atât a deținuților, cât și a personalului.
De asemenea, raportul evidențiază probleme în ceea ce privește situația migranților, menționând „acuzații credibile și detaliate” privind așa-numitele „pushback-uri” – returnări forțate la frontieră, în afara oricărui cadru legal. Aceste operațiuni implică uneori „violență fizică severă”, inclusiv utilizarea de câini fără botniță. Copii și mame cu bebeluși sunt plasați în centre de detenție în condiții improprii. Deficiențe persistă și în instituțiile de psihiatrie, unde pacienții sunt imobilizați la pat pentru perioade foarte lungi, uneori fără îngrijire adecvată, și unde există o lipsă acută de personal medical.
Implicații pentru România și Necesitatea Reformei
Deși raportul CPT are o anvergură europeană, constatările sale sunt extrem de relevante pentru România, o țară care se confruntă cu propriile provocări în sistemul său de detenție și asistență socială. Supraaglomerarea penitenciarelor, condițiile materiale precare, deficitul de personal și incidentele de rele tratamente au fost teme recurente în dezbaterile publice și în rapoartele naționale și internaționale privind respectarea drepturilor omului în România. Exemplul unui penitenciar românesc care a creat o secție externă și privată pentru care deținuții s-au îngrămădit să obțină un loc, menționat de unele surse, subliniază presiunea asupra sistemului și căutarea de soluții, chiar și parțiale, pentru condiții mai bune.
Pentru București și pentru întreaga țară, acest raport servește ca un memento dur al nevoii stringente de a consolida statul de drept și de a asigura respectarea demnității umane în toate instituțiile. Autoritățile române sunt chemate să intensifice eforturile pentru a implementa reforme structurale, a crește transparența, a întări mecanismele de control și a asigura responsabilitatea deplină pentru orice act de abuz. Doar printr-un angajament ferm față de valorile europene și de drepturile fundamentale se poate stopa această regresie îngrijorătoare și se pot construi sisteme de detenție și de îngrijire care să respecte pe deplin ființa umană.